Luna mai, din considerente dubioase, întotdeauna mi s-a asociat cu comuniştii, cu anii ’80-’90 şi cu fosta URSS. Probabil din cauza manifestărilor de 1 şi 9 mai, probabil din cauza mediatizării lui Lenin, probabil fără niciun motiv anume… Un lucru e sigur, nu vreau să întorc timpul înapoi, nu vreau să zic că “…atunci era mai bine” (chiar dacă era…). Vreau doar să enumăr câteva din lucrurile după care nostalgizez în prezent, care mi-au marcat copilăria, sau care mi-au rămas adânc întipărite în memorie şi, în prezent, nu mai găseşti nicăieri aşa ceva… nici măcar pe Google!

Aparat de perforat, compostor

Poate e bine că le-au scos, poate e bine că au încercat prin 2011 să la bage înapoi… nu pot să mă pronunţ. Ştiu doar că ADORAM, copil fiind, să compostez biletele la acest aparat. Şi acum mă ia cu nostalgie, ori de câte ori le revăd uitate printr-un autobuz sau troleibuz…

Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că erau mai “prietenoase” decât taxatoarele de acum, erau şi mai “oneste” şi mai “tolerante”. Datorită lor şi lumea era mai bună şi fără să-i apuce cineva de gât, achitau taxa: cumpărau bilete şi le perforau… Nu-mi dau seama când s-a râsturnat totul cu susul in jos…?!

Chefirul la sticlă
Deci, efectiv, nu cred că mai are cineva din voi vreo sticlă de chefir/lapte sau smântână, de prin anii ’90, uitată undeva la balcon, în debara sau în sarai…

– O mare invenţie, ecologică şi sigură. Atât termenul de valabilitate cât şi preţul erau trecute pe capac, deci era absolut imposibil să fii amăgit în vreun fel.
– Era şi foarte gustos chefirul de atunci, cu chifle –“cornişoare” sau pâine proaspătă, albă, rotundă şi cu o “dungă” de aluat mai sărăţel – vă amintiţi?
– Dar celebra “pungă ecologică” din plasă multicoloră care era un must la vremea ceea… o mai aveţi păstrată pe undeva?
– Ţin minte cu câtă ardoare spălam sticle, chiar şi pe cele de ulei, le duceam la magazin, iar pe bănuţii primiţi luam neapărat ceva bun: îngheţată, gume de mestecat, bomboane etc.
– Mai ţineţi minte ce rânduri interminabile erau peste tot? Inclusiv la predarea sticlelor?! Cele de şampanie erau cele mai… “preţioase”!

“Gadget”-urile de altădată

– primul film science fiction pe care îl ador şi cred că l-am revăzut de sute de ori: “Гости из будущего” (Gosti iz budushevo). Nu ştiam pe atunci de gadget-uri şi nici de “Agentul 007″… tocmai de aceea filmul mi se părea cea mai mare invenţie şi cu cele mai impresionante efecte speciale;
– ghiozdanul sovietic, foarte rezistent şi organic. Nu pot să cred că, odată cu trecerea anilor doream să trec la rucsacurile turceşti sau şi mai rău – cele chinezeşti. Primul meu ghiozdan l-am purtat în toţi cei 4 ani de clase primare! Atât de rezistent era…;
– penar la care doar visam… Părinţii nu îl considerau o rechizită indispensabilă aşa că primul penar l-am avut abia în clasa a VI-a (cadou din străinătate) şi mi-a fost furat imediat ce îl luasem la şcoală;
– cam aşa arătau TOATE pixurile în acea perioadă, unica diferenţă era în culoarea “căpăcelului”;
– şi de câte ori mi-am lipit limba de aceste baterii pentru a vedea dacă mai sunt “bune”, cu cât mai iute pişcau – cu atât mai rezistente erauteoria bunicului;
discurile de vinil – o altă mare invenţie. Sunt atât de perfecte încât nicio altă tehnologie din prezent nu a ajuns la performanţele acestora (la fel ca şi aparatele  foto cu peliculă vs. celor digitale). După Podul de flori am avut ocazia să primesc în dar şi să audiez la nesfârşit primele poveşti în limba română: “Hansel şi Gretel”, “Sarea din bucate” etc.  Şi asta pe lângă sutele de viniluri ale părinţilor mei, cu muzică de Mireille Mathieu, Joe Dassin, Édith Piaf şi Patricia Kaas – mari artişti pe muzica cărora am crescut;
– casetele audio de 5 lei (MDA). Când eram eu adolescentă, erau foarte în vogă posturile de radio. Se ascultau la greu. Aşa că, în timp ce alţi copii se visau medici, veterinari şi cosmonauţi eu mă visam DJ la radio… N-a fost să fie dar păstrez şi acum, cu mare drag, o cutie mare cu primele “probe la radio” şi casete cu muzică din cele mai incompatibile genuri: Hélène, Scorpions, Metallica, Theatre of Tragedy şi chiar O-Zone (în perioada când erau doar Dan&Petru)Primul CD din colecţia mea a fost la fel a celor din O-Zone şi avea doar 4 piese!!!

(va urma)

Voi ce amintiri aveţi legate de anii ’80-’90? Ce vă lipseşte cel mai mult din acea perioadă?