Sursa: www.tudorcojocariu.eu

Retragerea licenței ”Noilor Idei Televizate” trebuie să fie privită din cel puțin 2 perspective. Prima ține de legalitatea deciziei, iar a doua ține de ceea ce numim recursul la dreptate. Cunosc tendința noastră de a complica lucrurile, de a consulta câțiva juriști reprezentând mai multe instituții, organisme sau curente. Totuși, din punctul meu de vedere, aprecierea legalității acțiunii CCA trebuie să se bazeze pe un act normativ aflat la vederea tuturor, respectiv Codul Audiovizualului. E drept, acesta așa și nu a fost înlocuit de unul nou, dar asta e altă treabă, iar până atunci, orice cetățean, dar și instituție, trebuie să-l respecte. Așadar, articolul 7 în baza căruia a fost retrasă licența postului se referă la încălcarea echilibrului și pluralismului politico-social. Acesta conține, bineînțeles și 5 sub-puncte. Urmărindu-le rând pe rând și cunoscând conținutul programelor televiziunii, devine limpede pentru orice are ochi să vadă că toate 5 puncte au fost încălcate. E drept, în lipsa încrederii generalizate în instituțiile publice, unora le vine greu să accepte că există și specialiști legitimi în cadrul unor instituții, dar cu toate acestea, nu ar fi corect să generalizăm. Cel mai potrivit ar fi să analizăm noi înșiși cazurile și să tragem niște concluzii conform capacităților proprii, dacă tot ne place ”democrația participativă”. Așadar, suntem îndreptățiți să ne întrebăm dacă:

– Au fost transmise părerile tuturor actorilor în domeniile politic, social și cultural, prin programele proprii și retransmise? Cu alte cuvinte, dacă jurnaliștii-l rugau respectuos pe Voronin sau Muntean să-și dea cu părerea privind presupusele ilegalități  ale AIE, îi întrebau și pe Filat, Ghimpu, Lupu ce cred despre acuzațiile comuniștilor, fie situație de conflict ori nu? Mai mult, rupeau din context anumite expresii și montau colaje atât având subiecți comuniști, cât și ne-comuniști?  Răspunsul este, evident, Nu. Ca să nu mai amintim că cele 2 metode sunt în general interzise de orice document care se referă la deontologia jurnaliștilor din lumea civilizată.

– În cadrul campaniilor electorale, atât comuniștii, cât și fiecare partid din AIE au avut parte de același timp de emisie? Au fost prezentate într-o lumină pozitivă atât acțiunile electorale ale comuniștilor, cât și cele ale ne-comuniștilor? Răspunsul este, din nou, Nu.

– Informațiile prezentate în cadrul buletinelor de știri au fost întotdeauna veridice, sau au existat și speculații, neadevăruri și ”vorbe puse-n gura” subiecților? Răspunsul, de această dată este Da.

Toate derapajele menționate au fost confirmate prin mai multe sancțiuni etapizate care au venit sistematic de la accederea la guvernare a unui sistem democratic încoace, respectiv de avertizare publică, retragerea dreptului de a difuza anunțuri publicitare pentru o anumită perioadă, amendă, suspendarea licenței pentru o anumită perioadă. Iar acum, în mod consecutiv și fondat, CCA a depășit și acel prag de la art. 38 alin. 1 pct. d), aplicându-i postului și ultimul tip de sancțiune, respectiv retragerea licenței de emisie (art. 38). Prin urmare, orice acuzație la adresa CCA că nu a respectat legea (adică același Cod al Audiovizualului) nu stă în picioare.

Altceva este că, din păcate, CCA nu a procedat tocmai înțelept, fie din neatenție, fie din lentoare sau din oricare alte motive, dat fiind că licența ar fi trebuit să-i fie retrasă NIT-ului de multă vreme, fără să existe acele blocaje la treapta a patra a sancțiunii. S-a creat, prin urmare, impresia că anume evenimente recente (alegerea președintelui, declararea zilei de 7 aprilie drept Zi a Libertății, filmul de 7 aprilie) și prin urmare, siguranța că pentru următorii 3 ani, tot AIE ne va conduce, i-a determinat pe membrii CCA să ia respectiva decizie.

În cele din urmă și ținând cont de recursul la respectarea drepturilor omului și a libertății mass-media, făcut de ONU, merită să analizăm câtă dreptate s-a făcut prin decizia CCA și dacă lucrurile chiar stau precum zice ONU. Menționez că urmează să se pronunțe și OSCE și CoE. Așadar, observăm că o parte dintre cei care afirmă că s-a produs o nedreptate, utilizează niște repere greșite. Cu alte cuvinte, dacă de-a lungul anilor situația internă generată de cei 8 ani de guvernare comunistă a născut un singur post de televiziune de propagandă, pro-rusă și care alimentează speranțele și viziunile a circa 35% din populație, nu înseamnă că aceasta are dreptul să încalce legea. Dacă tot vrem un stat de drept care să se bazeze europenizarea republicii, atunci anume legea ar trebui să fie temeiul acțiunilor instituțiilor și cetățenilor. Nu putem pune carul în fața boilor, repectiv să permitem discriminatoriu unora să încalce legea pentru că nu sunt de acord cu ea, în loc să facă ceva pentru a o schimba, dacă tot nu dau 2 bani pe statul de drept.

Mă miră, în acest context, intervenția grăbită a ONU, care mai vine cu o aberație, respectiv că închidera NIT-ului ar genera tensiuni sociale, postul fiind singura televiziune care emite preponderent programe în limba rusă. Aceștia omit însă 2 aspecte principiale. Primul, că același Cod al Audiovizualului stipulează clar că de la 1 ianuarie 2010, minim 80% din producția proprie și autohtonă cu caracter informativ se va difuza în limba română (de stat, art. 11, alin. 3). Prin urmare, ONU indică nevoit asupra încălcării constante de către NIT a unei alte prevederi a Codului. Și al doilea, faptul că acea populație rusofonă la care se referă organizația, este de fapt un ansamblu de minorități etnice, dintre care rușii constituie circa 8% (conform recensământului). Și toată lumea știe că respectiva minoritate beneficiază de o proporție cu mult mai mare a programelor în rusă decât infimul 8%.

Ar trebui, așadar, să salutăm cu toții, adepții democrației și a parcursului european al republicii, decizia legală a CCA, pentru că este un alt semn că statul de drept poate funcționa și la noi.