Un preot, Marchel, Arhipastor al Episcopiei de Bălţi şi Făleşti, se bate cu pumnul în piept în cadrul unei conferințe de presă: Noi nu ne revoltăm că tarifele și prețurile ar fi prea mari ori că salariile ar fi prea mici, noi răbdăm, dar când guvernarea ne calcă pe suflet (adică se dau drepturi la cei 3 homosexuali din Moldova  și la cele câteva mii de musulmani) noi nu putem tace. Și chemăm la ”rezistență sfântă”.

Cred că-i cea mai concisa formulare a listei actuale a priorităților Bisericii Ortodoxe din Moldova – nu ne pasă de cele 2 milioane de necăjiți de sub pragul sărăciei, așteptăm până și-i ia Dumnezeu la ei. Până una-alta ne ocupăm de niște probleme inventate. Și mai și scoatem mutrele pe sticlă și în ziare…

Sărmanii săraci, nici măcar Biserica nu mai are grijă de ei.

Chiar că au rămas în cârca lui Dumnezeu, dacă este.